Sunt un ghemotoc de plastilina care se strânge in sinele rogvaiv atunci cand vede neprieteni(gest -pavăză sau naivitate caraghioasă),care se deschide în evantai generos atunci cand vede, ştergându-se bine la ochi , de uimire, ADEVARUL, BINELE, DECENŢA DIN FIINŢĂ...
Sunt EU şi asta am reuşit să DEVIN , după căutări mai întâi curioase, aprige apoi,iar aceasta nu e puţin.
Ma doare când vâd neputinţă şi nimic cu ,,pretenţie de nas'', mă înalţă şi mă convinge să merg mai departe când constat că măcar un om mă mai înţelege...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu